Adunate-ntr-un sertar,
Raman sa-ngalbeneasca de-a pururi...
Pan-ce vreun soarece va fi ultimul
Ce va gusta din toate
Nesimtind sudoarea fruntii tale pusa-n ele.
Un "axis mundi" zdobit de vremuri
O lume-ntreaga ce-n ultimul moment te uita!
Sa zaci intre doua pa'turi te lasa si te uita
Dupa ce ultima putere ti-ai dat-o sa-i ajuti,
Asta-i soarta fiecarui geniu
Soarta fieca'rei minti ce-a luminat
Tot ce putea si tot ce-a-nconjurat.
Si soarta fiecarui om ce si-a pus
Cate putin din suflet pentru toti.
O cruce va ramane doar deasupra
Facuta de un om ce-si
Va odihni ba'ta'tura mainii
Tot acolo, in josul alteia
Nestiind nimeni mai departe
Ce-i va fi si lui , si lor si altora...
Nici noua nu stim cand.
Si nu stim nici de ce
Nici pentru cine; nici cand, nici unde...
